Bunele practici au demonstrat că generarea unei stări de recunoștință față de mai marii noștri aduce liniștea și bucuria, oferindu- ne oportunitatea de a intra automat într-o stare de spirit pozitivă. Ceva timp în urmă, prin aplicația Viber, colaboratorul Direcției Educație Ungheni, specialist principal în istorie, Corneliu Prepeliță, a lansat ideea de a sprijini în pandemie profesorii de istorie pensionari și de a-i felicita de Ziua Istoricului, care urma să se sărbătorească în cel mai scurt timp.
Propunerea a fost susținută de majoritatea profesorilor de istorie din raion. Mai mult, Asociația Istoricilor „Nicolae Iorga” și ea a apreciat îndemnul. Astfel, s-a decis ca de Ziua Istoricului acțiunea de voluntariat să demareze. Argumentul a fost că ne-am dorit să fim alături de profesorii pensionari în pandemie, că e un gest destoinic și onorabil din partea noastră de a-i vizita de Ziua Istoricului, care din 2011 se sărbătorește la noi în țară pe data de 18 iunie. Aceasta a fost instituită în semn de recunoștință și prețuire pentru toată comunitatea istoricilor din R. Moldova. Au trecut de atunci 9 ani.
Noi, profesorii de istorie, suntem parte componentă a breslei istoricilor din țară, pentru că în cadrul orelor didactice și activităților extra-curriculare cultivăm cultura istorică, educând valori naționale, democratice, dragostea de plai și țară. O facem noi, dascălii de azi! Au făcut-o și ei, profesorii de ieri! De aceea, în ziua de 18 iunie, o echipă de profesori a vizitat rând pe rând o parte a învățătorilor de istorie pensionari.
Sperăm că acțiunea de voluntariat să fie de bun augur și să devină o tradiție frumoasă. Da! Mare a fost bucuria celor la care am ajuns. Amintiri depănate, vorbe bune, emoții, stare de bine – toate acestea au curs ca apa unui rău în cele câteva minute ale întâlnirii
„Amintiri plăcute și vorbe cu tâlc – atât îi trebuie unui om pentru a avea dispoziție bună. De asta avem cu toții nevoie azi mai mult ca oricând pentru a fi mai presus de orice virus”, ne-au spus majoritatea colegilor noștri mai vârstnici. Și eu sunt total de acord cu cele afirmate de ei, în special cu soții Elena și Ion Chelaru, din Ungheni, Elena Efrim din satul Cornești și mulți alți colegi de-ai noștri.
